Semne ale ADHD-ului la preșcolari: simptome frecvent interpretate greșit și intervenții eficiente

👧🧒 Copiii preșcolari sunt activi, curioși și uneori năzdrăvani. Nu este neobișnuit să-i vedem agitați, cu energie multă și atenție scurtă. Însă cum ne dăm seama dacă este un comportament normal pentru vârsta lor sau dacă semnalele indică o posibilă tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD)?

Conform cercetărilor, primele semne ale ADHD pot apărea încă din copilăria timpurie, iar la copiii de vârstă preșcolară, anumite comportamente pot fi indicatori timpurii. Cu cât sunt identificate mai devreme, cu atât mai eficiente pot fi intervențiile, în special cele bazate pe antrenamentul comportamental.

ADHD sau comportament tipic de vârstă preșcolară?

Perioada preșcolară (3–5 ani) este plină de transformări: cognitive, sociale, fizice și emoționale. Iată câteva comportamente comune pentru această vârstă:

  • dorință de a participa la activități de grup

  • curiozitate, afecțiune, simț al umorului în formare

  • emoții intense și schimbătoare

  • energie ridicată

  • dificultăți în a urma activități conduse de adulți

  • început de dezvoltare a funcțiilor executive (atenție, control, planificare)

Totuși, există repere de dezvoltare care ne ajută să distingem ce este tipic și ce poate fi îngrijorător:

  • 🧒 La 3 ani: evită să atingă lucruri periculoase (ex. aragazul) dacă i se spune

  • 👦 La 4 ani: evită riscurile (ex. nu sare de la înălțime) și își adaptează comportamentul în funcție de context

  • 👧 La 5 ani: respectă reguli simple, așteaptă rândul la jocuri și poate sta atent 5–10 minute la o activitate fără ecran

Semnale de alarmă în ADHD la preșcolari

Printre comportamentele care pot semnala prezența ADHD se numără:

  • dificultăți în a se concentra la o activitate nestructurată mai mult de 5–10 minute

  • urcat excesiv pe mobilă, sărituri nesigure sau periculoase

  • trecere rapidă de la o jucărie la alta, fără a se juca efectiv

  • nerăbdare, dificultate în a aștepta

  • întrerupe frecvent adulții (la telefon, în conversații)

  • comportamente nesigure (fuge pe stradă, se dezleagă în mașină)

  • refuz constant al instrucțiunilor sau rutinei

  • vorbește continuu sau scoate sunete în timpul activităților

  • hiperactivitate fizică intensă, greu de liniștit

  • reacții emoționale exagerate

  • dificultăți în interacțiunile sociale

⚠️ Nu orice copil cu aceste comportamente are ADHD, dar dacă persistă și interferează cu funcționarea zilnică, este indicat un consult de specialitate.

Cum îți poți sprijini copilul preșcolar cu ADHD?

🧠 Până la vârsta de 5 ani, creierul unui copil este dezvoltat în proporție de aproximativ 90%. De aceea, intervenția timpurie este esențială. Cu ajutorul părinților și al educatorilor, copilul poate învăța să dezvolte strategii de autoreglare și comportamente adaptative.

1. Laudă frecvent comportamentele pozitive

  • Prinde-l „făcând bine”: „Wow, ai venit la masă din prima! Mulțumesc!”

  • Pentru fiecare corecție, oferă cel puțin 3–4 mesaje de apreciere.

2. Creează rutine clare și previzibile

  • Folosește programe vizuale cu imagini pentru rutina de dimineață/seară

  • Anunță tranzițiile („Mai ai 3 minute de joacă, apoi strângem.”)

  • Folosește temporizatoare vizuale (ceasuri colorate, clepsidre) pentru a reduce anxietatea la schimbări

3. Dă instrucțiuni clare și specifice

❌ „Fii cuminte!” → ✅ „Te rog să asculți ce spune educatoarea.”
❌ „Joacă-te frumos!” → ✅ „Nu aruncăm jucăriile. Dacă o arunci, o iau.”
❌ „Comportă-te frumos cu fratele tău!” → ✅ „Nu ai voie să îl lovești. Dacă o faci, te îndepărtez.”

✔️ Dă indicații pas cu pas. De exemplu:
„Termină-ți micul dejun.” (pauză) → „Pune-ți pantofii.” (pauză) → „Ia-ți rucsacul.”

✔️ Evită întrebările care pot primi „nu” ca răspuns:
❌ „Vrei să-ți pui pantofii?” → ✅ „Te rog, pune-ți pantofii.”

4. Nu penaliza emoțiile copilului

Copilul are voie să fie supărat, frustrat sau trist. Ajută-l să-și exprime emoțiile:

  • „Știu că e greu pentru tine.”

  • „Te aud.”

  • „E ok să ai sentimente mari.”

Oferă 5–15 minute pe zi doar pentru timp de conectare fără corectare – un joc, o poveste, o activitate aleasă de copil. E important ca acest timp să nu depindă de „cât de cuminte a fost”.

5. Colaborează cu grădinița

Informarea educatoarelor despre diagnosticul copilului este esențială. Sprijinul din partea școlii poate include:

  • fișe de comportament zilnic

  • program vizual

  • pauze de mișcare

  • reguli clare și constante

  • loc special în clasă

  • modelaj din partea colegilor

6. Ce rol are medicația?

Conform Academiei Americane de Pediatrie, la copiii între 4–6 ani, intervențiile comportamentale sunt prima opțiune. Medicația se poate lua în considerare doar dacă dificultățile sunt severe și nu se observă îmbunătățiri semnificative cu ajutorul terapiei.

În concluzie

Diferența dintre un copil energic și un copil cu ADHD nu stă doar în cantitatea de mișcare sau agitație, ci în frecvența, intensitatea și impactul comportamentelor asupra funcționării zilnice. Cu sprijinul potrivit, copilul poate învăța să se adapteze, iar familia poate recăpăta echilibrul.

✏️ Sursă originală: Alexis Bancroft, Ph.D., Cynthia Martin, Psy.D., “Signs of ADHD in Preschoolers: Misinterpreted Symptoms and Effective Interventions”, publicat pe ADDitude Magazine la 9 iulie 2025.

Previous
Previous

ADHD nu este o tulburare de comportament

Next
Next

DESR: De ce autoreglarea emoțională deficitară este esențială în ADHD (și totuși adesea ignorată)