Emoții versus Sentimente: De ce este Reglarea Emoțională busola vieții noastre?

De multe ori folosim cuvintele „emoție” și „sentiment” ca și cum ar fi același lucru, însă, în cabinet, le explic adesea părinților că ele sunt ca vremea și climatul. Dacă vrem să creștem copii echilibrați, trebuie mai întâi să înțelegem noi, adulții, cum funcționează acest univers interior.

1. Emoția: Reacția instantanee a corpului

Emoțiile sunt „vizitatori” rapizi. Ele sunt reacții biologice de scurtă durată (furia, frica, bucuria, tristețea) care apar ca răspuns la un stimul exterior. Emoția se simte în corp: palme transpirate, nod în gât sau fluturi în stomac. Ele nu sunt „bune” sau „rele” – sunt pur și simplu mesaje care ne spun că ceva important se întâmplă.

2. Sentimentul: Povestea care rămâne

Sentimentele sunt mai profunde și mai durabile. Ele apar atunci când mintea noastră procesează emoția și îi oferă un înțeles. De exemplu, dacă frica este emoția de moment, anxietatea sau nesiguranța pot deveni sentimente. Dacă bucuria este emoția, iubirea sau recunoștința sunt sentimentele care se construiesc în timp.

De ce este crucială Reglarea Emoțională?

Reglarea emoțională nu înseamnă „să nu mai fim nervoși” sau „să ne stăpânim plânsul”. Din contră, înseamnă capacitatea de a simți o emoție fără a fi măturați de ea.

Iată de ce contează atât de mult:

• Părintele ca „Sistem de operare”: Copiii nu se nasc cu un manual de utilizare a emoțiilor. Ei își reglează stările prin co-reglare cu adultul. Dacă noi suntem calmi, creierul lor învață, în timp, să se liniștească singur.

• Decizii mai bune: Atunci când suntem copleșiți de emoții intense (în „creierul supraviețuitor”), partea logică a creierului se deconectează. Reglarea ne ajută să readucem logica la comandă.

• Relații sănătoase: O persoană care își înțelege emoțiile va ști să comunice ceea ce simte fără să îi rănească pe ceilalți.

Cum începem?

Reglarea emoțională începe cu pauza. Acea secundă între momentul în care simțim furia și momentul în care reacționăm (țipăm sau pedepsim). În acea secundă se află libertatea noastră și sănătatea emoțională a copilului nostru.

„Nu putem liniști o furtună, dar putem învăța să navigăm prin ea și, mai ales, să fim farul de care copilul nostru are nevoie pentru a găsi malul.”

În cărțile mele, precum povestea tigrișorului Edco sau a florii Selina, exact acest lucru încercăm să facem: să oferim nume acestor „vizitatori” interiori și să învățăm, prin joc, cum să le oferim un loc la masă, fără a-i lăsa să preia controlul.

Dacă simți că tu sau copilul tău aveți nevoie de sprijin în gestionarea acestui univers complex, te aștept la cabinet sau în cadrul activităților asociației noastre pentru a descoperi împreună instrumentele potrivite.