DESR: De ce autoreglarea emoțională deficitară este esențială în ADHD (și totuși adesea ignorată)
Autoreglarea emoțională deficitară (DESR) este un aspect central al ADHD-ului, deși nu este încă recunoscut oficial în criteriile de diagnostic. Totuși, cercetările recente confirmă ceea ce numeroși clinicieni și persoane diagnosticate intuiau deja: dificultățile de gestionare a emoțiilor sunt prezente în mod constant la copiii și adulții cu ADHD și afectează semnificativ funcționarea zilnică.
Ce este DESR?
Termenul DESR (Deficient Emotional Self-Regulation) descrie dificultatea de a gestiona emoțiile intense și impulsivitatea emoțională, caracteristici frecvent întâlnite în ADHD. Deși denumirea este relativ nouă, problema în sine nu este: ea a fost observată de mult timp în manifestările clinice ale tulburării.
DESR include patru dificultăți-cheie:
Inhibarea comportamentului inadecvat cauzat de emoții puternice – cum ar fi iritabilitate crescută, toleranță scăzută la frustrare, impulsivitate, reacții disproporționate.
Capacitatea de a te calma și de a diminua intensitatea unei emoții.
Redirecționarea atenției de la situațiile care declanșează reacții emoționale.
Înlocuirea reacțiilor exagerate cu unele mai echilibrate, potrivite contextului și obiectivelor personale.
Aceste dificultăți nu sunt secundare ADHD-ului, ci fac parte din structura sa. Ele explică de ce persoanele cu ADHD se confruntă cu:
probleme de relaționare și comunicare,
comorbidități frecvente (ex. tulburări de opoziționism, anxietate, depresie),
dificultăți în menținerea locului de muncă sau în gestionarea finanțelor,
impulsivitate socială sau verbală.
De ce nu apare DESR în criteriile oficiale de diagnostic?
Deși problemele emoționale au fost menționate încă din cele mai vechi descrieri ale ADHD (sec. XVIII–XX), ele nu au fost incluse în manualele de diagnostic (DSM) din motive neclare. Astfel, dimensiunea emoțională a ADHD-ului a fost trecută cu vederea timp de decenii, în ciuda dovezilor istorice și științifice.
Ce spune neuroștiința despre emoțiile în ADHD?
Structurile cerebrale implicate în ADHD (lobul frontal, cingulatul anterior, amigdala, striatul ventral) sunt aceleași care joacă un rol central în procesarea emoțiilor. Astfel, nu doar că ADHD afectează atenția și controlul comportamentului, dar influențează și modul în care sunt trăite și exprimate emoțiile.
Circuitul frontal-limbic – supranumit și „circuitul fierbinte” sau „circuitul deciziilor emoționale” – este grav afectat la persoanele cu ADHD, explicând de ce ele par adesea reactive, hipersensibile sau „exagerat de emoționale” în contexte cotidiene.
Ce spun studiile psihologice?
Cercetările arată că reglarea emoțională este una dintre cele mai afectate funcții executive la copiii și adulții cu ADHD.
Comportamente precum iritabilitatea, furia, reacțiile disproporționate sunt des întâlnite și corelate cu un diagnostic de ADHD.
Metaanalize recente confirmă faptul că disregularea emoțională este o trăsătură de bază a ADHD-ului la adulți.
Copiii cu temperament negativ și dificultăți de reglare emoțională la vârste mici au un risc crescut de a dezvolta ADHD mai târziu.
Genele implicate în ADHD sunt, în multe cazuri, responsabile și pentru problemele emoționale asociate.
DESR și comorbiditățile în ADHD
Înțelegerea rolului DESR în ADHD ajută și la clarificarea apariției tulburărilor asociate, cum ar fi:
Tulburarea de opoziționism provocator (TOP)
Tulburările de anxietate și de dispoziție
De exemplu, dimensiunea emoțională a TOP (impulsivitatea, reacțiile explozive) poate avea o bază biologică comună cu ADHD-ul, iar neglijarea tratamentului ADHD-ului poate agrava aceste probleme în timp.
DESR și impactul asupra vieții de zi cu zi
Persoanele cu ADHD și DESR pot întâmpina dificultăți în:
Relațiile de cuplu (conflicte frecvente, reacții impulsive)
Relațiile părinte–copil (stres parental crescut, tensiuni)
Interacțiunile sociale (izolare, respingere)
Conducerea auto (furie la volan, risc crescut de accidente)
Muncă (conflicte la serviciu, concedieri)
Gestionarea banilor (cheltuieli impulsive)
Implicații pentru diagnostic și tratament
Recunoașterea rolului DESR ar putea îmbunătăți considerabil procesul de diagnostic, prin:
evitarea diagnosticării greșite ca tulburare afectivă (ex. tulburare bipolară),
individualizarea tratamentului – medicația ADHD poate reduce reacțiile emoționale intense,
completarea intervențiilor medicamentoase cu abordări terapeutice – CBT (terapia cognitiv-comportamentală), mindfulness, programe de antrenare a părinților.
Este esențial ca și părinții copiilor cu ADHD să fie evaluați și sprijiniți, deoarece comportamentul emoțional al acestora poate influența negativ autoreglarea copilului.
Concluzie
Impulsivitatea emoțională și dificultățile de reglare emoțională nu sunt „simptome adiționale” în ADHD – ele fac parte din însăși structura tulburării. Ignorarea acestui aspect înseamnă să tratăm doar jumătate din problemă.
Prin recunoașterea și integrarea acestor dificultăți în planul de intervenție, putem îmbunătăți calitatea vieții copiilor și adulților cu ADHD, reducând riscurile de complicații emoționale și sociale pe termen lung.
✏️ Sursa: Russell Barkley, Ph.D., “DESR: Why Deficient Emotional Self-Regulation is Central to ADHD (and Largely Overlooked)”, publicat pe ADDitude Magazine (12 mai 2025)
