Disregularea emoțională la copiii cu ADHD și dificultăți de procesare senzorială: Ce ne arată cele mai noi cercetări?
Disregularea emoțională – acea dificultate de a gestiona emoțiile intense, de a reveni la calm sau de a face față frustrării – este o provocare majoră pentru mulți copii cu ADHD. Un studiu recent publicat în revista Nature arată că acest simptom este extrem de frecvent și la copiii care prezintă diferențe în procesarea senzorială, un aspect adesea trecut cu vederea în evaluările clinice.
Ce este procesarea senzorială?
Procesarea senzorială este modul în care creierul interpretează și răspunde la informațiile din mediu: sunete, mirosuri, texturi, mișcare, lumină etc. Unii copii sunt hipersensibili (se simt copleșiți de stimuli), alții hiposensibili (par că nu observă ce se întâmplă în jur) sau căutători de senzații (se mișcă constant, ating tot, par neobosiți).
Studiul: ce a analizat și ce a descoperit?
Cercetătorii au analizat un eșantion de 117 copii cu diverse tulburări de neurodezvoltare (inclusiv ADHD și autism), cu vârste între 8 și 12 ani. Aceștia au fost împărțiți în 5 profiluri senzoriale:
Procesare senzorială tipică (30%)
Sub-răspuns senzorial (20%) – copilul pare neatent, nu reacționează la stimuli
Suprarăspuns senzorial (19%) – copilul este deranjat de etichete, sunete, lumini
Căutător senzorial (19%) – are nevoie de mișcare, atinge tot, pare neliniștit
Profil mixt (11%) – combină caracteristici din mai multe categorii
🔹 Toate profilurile atipice au fost asociate cu un nivel crescut de disregulare emoțională față de copiii cu procesare senzorială tipică.
🔹 Copiii hipersensibili au prezentat cel mai mare nivel de anxietate.
🔹 Copiii căutători de senzații și cei hiposensibili au avut cel mai ridicat nivel de comportamente asociate cu ADHD.
Ce înseamnă asta pentru părinți?
Această cercetare confirmă că disregularea emoțională este mai mult decât o „criză de nervi” – este un simptom real, influențat de felul în care copilul percepe lumea. Un copil care pare „agitat”, „distras” sau „exagerat de sensibil” nu face aceste lucruri intenționat.
👉 Intervențiile eficiente trebuie să țină cont și de profilul senzorial al copilului, nu doar de comportamentele exterioare.
👉 Un copil copleșit senzorial va avea și dificultăți emoționale și comportamentale.
👉 Soluțiile pot include: terapii ocupaționale, adaptări în mediu, rutine clare, sprijin emoțional și intervenții specializate.
Un pas important: înțelegerea și validarea
Când un copil spune că sunetele sunt prea puternice sau că o etichetă îl deranjează „ca niște ace”, nu exagerează – așa simte el cu adevărat. Validarea trăirilor lui este primul pas către autoreglare și încredere în relația părinte-copil.
Sursă:
Brandes-Aitken, A., Powers, R., Wren, J. et al. (2024). Sensory processing subtypes relate to distinct emotional and behavioral phenotypes in a mixed neurodevelopmental cohort. Scientific Reports, 14, 29326. https://doi.org/10.1038/s41598-024-78573-2
Articol adaptat după Nicole C. Kear, publicat pe ADDitudeMag.com, decembrie 2024.
