De ce este copilul meu atât de furios?!
Te simți epuizat(ă) de comportamentul sfidător al copilului tău? Te întrebi de ce pare mereu furios? Ar putea fi vorba despre Tulburarea de Opoziționism Provocator (TOP), o afecțiune care apare frecvent alături de ADHD. Află cum poți opri crizele de furie și izbucnirile agresive cu ajutorul unor strategii validate științific.
Diminețile pot fi imprevizibile într-o familie în care copilul are ADHD și dificultăți legate de gestionarea furiei. Uneori, rutina decurge fără probleme, alteori un simplu „Nu” poate declanșa o criză: urlete, lovituri, opoziție intensă.
Un copil diagnosticat cu ADHD poate prezenta și un comportament agresiv și sfidător care nu este explicat doar de dificultățile legate de atenție sau impulsivitate. De aceea, este important ca părinții să ceară ajutor profesional atunci când comportamentul copilului devine greu de gestionat acasă sau la școală.
Cum recunoaștem TOP la un copil cu ADHD?
Copiii cu TOP manifestă un tipar constant de furie, comportamente violente sau perturbatoare îndreptate spre părinți, îngrijitori și alte figuri de autoritate. Înainte de pubertate, TOP este mai frecvent la băieți, dar după pubertate apare cu frecvență egală la fete și băieți.
Se estimează că până la 40% dintre copiii cu ADHD au și TOP.
Este normal ca orice copil să testeze limitele impuse de adulți. Însă când comportamentele de opoziție, agresivitate și furie sunt frecvente și afectează viața de familie, este momentul să cerem sprijin.
Potrivit dr. Ross Greene, profesor de psihiatrie la Harvard Medical School, nu există o linie clară între comportamentul „normal” de opoziție și TOP. Totuși, dacă relația cu copilul este tensionată frecvent din cauza comportamentului său, este un semn că trebuie căutat ajutor de specialitate.
ADHD și TOP: unde se întâlnesc
Pentru a înțelege de ce TOP apare adesea împreună cu ADHD, trebuie să privim cele două componente ale problemei: una emoțională și una socială. Frustrarea, nerăbdarea și furia fac parte din latura emoțională; cearta și opoziția constantă fac parte din dimensiunea socială.
Majoritatea copiilor cu ADHD sunt impulsivi – de aceea, reacțiile lor emoționale sunt mai intense și mai rapide. De aceea, ADHD-ul de tip inatent nu este la fel de asociat cu TOP ca cel impulsiv-hiperactiv. Când impulsivitatea este ridicată, riscul de TOP crește.
Este important de înțeles că opoziționismul poate deveni un comportament învățat: dacă un copil obține ce își dorește atunci când are o criză de furie, va repeta acel comportament. Vestea bună este că ceea ce este învățat, poate fi și dezvățat – cu ajutorul terapiei comportamentale.
Cum abordăm ADHD și TOP?
Primul pas este controlul simptomelor de ADHD. Atunci când copilul devine mai puțin impulsiv, hiperactiv sau distras, comportamentele opoziționiste se pot diminua. Medicamentele stimulante sunt adesea prima alegere și au efecte pozitive inclusiv asupra comportamentului opoziționist.
În unele cazuri, se folosesc și medicamente non-stimulante, cum ar fi atomoxetina (Strattera), care s-a dovedit eficientă în reducerea simptomelor ADHD și TOP. Efectul pozitiv se observă mai ales la doze mai mari, în cazurile cu diagnostic dublu.
Dar, după ce ADHD este stabilizat, intervenția principală pentru TOP este terapia comportamentală. Aceasta nu începe cu copilul, ci cu adultul: părintele trebuie să învețe cum să fie consecvent în reacții și cum să recompenseze comportamentele pozitive. De asemenea, este important ca părintele să se întrebe dacă nu cumva are, la rândul său, ADHD nediagnosticat, care ar putea influența modul în care gestionează comportamentul copilului.
Un program eficient de terapie presupune atât sancționarea consecventă a comportamentelor nepotrivite, cât și încurajarea celor pozitive. Toți adulții implicați în viața copilului – bunici, educatori, bone – trebuie să respecte aceleași reguli, pentru ca intervenția să aibă efect.
Cât durează schimbarea?
Rezultatele nu apar peste noapte. Terapia comportamentală este un proces în care copilul învață treptat că respectarea regulilor aduce beneficii. De exemplu, un copil care obișnuia să strige „Taci!” a fost învățat să își urmărească comportamentul cu ajutorul unui tabel zilnic. Dacă atingea obiectivul stabilit, primea o mică recompensă. Zi după zi, comportamentul s-a diminuat, iar relația dintre părinte și copil a devenit mai calmă.
TOP afectează relațiile și comunicarea dintre copil și adulți. De aceea, intervenția timpurie este esențială.
Cu răbdare, educație și consecvență, comportamentele opoziționiste pot fi reduse, iar copilul poate învăța să gestioneze mai bine furia și frustrările.
Sursa: articol publicat pe ADDitudeMag.com, adaptat și tradus pentru blogul personal.
